Quantcast
Channel: filme razboi – Filme online gratis, subtitrate in limba română! Filme online HD
Viewing all 345 articles
Browse latest View live

Tigerland –Ținutul Tigrilor (2000) – filme online hd


War Horse – Calul de luptă (2011) – filme online

Sniper: Ghost Shooter (2016) – filme online hd

Osvobozhdenie: Ognennaya duga – The Great Battle (1969) – Miniserie TV

Stop-Loss – Pierderea libertății (2008) – filme online

Napoleon and Josephine: A Love Story – Napoleon și Josephine (1987) – Miniserie TV

$
0
0

Categories:

Tags:

Pe fundalul tumultoaselor vărsări de sânge de pe câmpurile de luptă ale Europei, aceasta miniserie epică povesteşte despre legendara poveste de dragoste dintre Napoleon (Armand Assante), Împăratul Franţei, şi Josephine (Jacqueline Bisset), soţia lui. Josephine, o văduvă ce a trecut … Continue reading

(Read more...)

They Who Dare (1954) – filme online subtitrate

Gods and Generals – Zei şi Generali (2003) – filme online


Gettysburg (1993) – filme online

Salò o le 120 giornate di Sodoma – Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei (1975) – filme online

$
0
0

This image has no alt text

„Salò o le 120 giornate di Sodoma” aka „Salò, or the 120 Days of Sodom” este inspirat de „Cele 120 de zile ale Sodomei” de marchizul de Sade, cel care a dat numele perversiunii sexuale pe care o explorează filmul lui Pier Paolo Pasolini. Deși se departează în multe ocazii de textul original, filmul îi pastrează totuși spiritul. Creația marchizului de Sade a fost în parte o declarație politică, satirizând autoritățile vremii, îndeosebi Biserica Catolică. Pier Paolo Pasolini a fost și el un fervent oponent al bisericii, dar el leagă filmul direct de istoria Italiei. Acțiunea filmului se petrece în Republica de la Salò, ultimul – și scurtul – refugiu al lui Mussolini la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Pier Paolo Pasolini a fost martor al evenimentelor petrecute, iar fratele său a fost ucis acolo. În viziunea sa imaginară despre acest episod al istoriei Italiei, patru libertini fasciști exercită o putere absolută asupra unui grup de prizonieri tineri și frumoși, de ambele sexe, și îi supun unei serii de torturi și umilințe sexuale, prezentate de Pier Paolo Pasolini în scene aride, în mod curios lipsite de orice spirit erotic. Personajele nu sunt caracterizate decât foarte sumar; chiar și libertinii sunt prea puțin individualizați și par să nu obțină prea multă plăcere de pe urma acestui desfrâu, în timp ce victimile lor ramân în mare măsură anonime, simple trupuri abuzate și penetrate. Intenția lui Pier Paolo Pasolini a fost să folosească imaginile puterii exercitate fără limite, duse până la completa degradare sexuală, ca o metaforă pentru fascism, înțeles ca o filosofie care elogiază puterea în sine. Dar filmul transmite și alte mesaje. Unul dintre libertini este episcop și la un moment dat două tinere victime sunt puse să joace rolurile a doi miri, deși actul lor sexual este întrerupt de către libertini, care îi despart cu trupurile lor. Iar într-o scenă faimoasă, o tânără dezbrăcată este forțată să mănânce excremente, metaforă, în viziunea lui Pier Paolo Pasolini, a societății capitaliste de consum și a ofertei sale de alimente de proastă calitate. Finalul filmului este o orgie a cruzimii, în care victimile sunt strangulate și scalpate, li se taie limbile și li se ard sfârcurile sânilor, totul pe muzica lui Carl Orff Carmina Burana, pe care Pier Paolo Pasolini o consideră fascistă în spirit, pe fondul recitării din Cantos de Ezra Pound, poetul american suporter al lui Mussolini. Și totuși, desi obscenitățile din film au o incontestabilă forță de șoc, aspectul poate cel mai tulburător al filmului este impresia pe care o lasă că, în acest moment al carierei sale, atitudinea față de corpul uman și de sexualitate a regizorului este în cel mai bun caz ambiguă. Dacă scopul pornografiei este să trezească dorința sexuală, „Salò o le 120 giornate di Sodoma” nu este clar un film pornografic, pentru că efectul său – și, se presupune, și scopul – este provocarea dezgustului. La scurt timp după încheierea acestui film neliniștitor, și înainte de a fi fost lansat pe piață, Pier Paolo Pasolini a fost asasinat. Filmul a fost denunțat sau interzis în multe țări și abia recent a devenit general accesibil în Marea Britanie și SUA. (Edward Buscombe, director Secție editorială de la British Film Institute, scriitor, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

Rating :
IM-18 INTERZIS MINORILOR SUB 18 ANI

IMDB : 6,0

Corbari (1970) – filme online

$
0
0

Categories:

Tags:

Aceasta este povestea adevărată a partizanului Silvio Corbari (Giuliano Gemma). El își începe acțiunile prin uciderea publică a unuia dintre prietenii săi, care era fascist. El a înființat o trupă de partizani în nordul Italiei, complet independentă de Rezistența Italiană … Continue reading

(Read more...)

Mr. Pip – Domnul Pip (2012) – filme online

Gernika – Guernica (2016) – filme online

La Battaglia di Algeri – Bătalia pentru Alger (1966) – filme online subtitrate

$
0
0

This image has no alt text

3 nominalizări Oscar, un premiu BAFTA, 2 premii Veneția.

Student la chimie transformat în jurnalist și apoi lider entuziast al rezistenței antifasciste italiene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Gillo Pontecorvo a intrat în lumea filmului ca autor de documentar. Regizorul și-a pus la bătaie intelectul, convingerile politice pasionate și întreaga experiență personală pentru a realiza acest thriller politic original și plin de energie, care evocă lupta sângeroasă a algerienilor pentru independența față de Franța. Povestea, ce se petrece între 1954 și 1962, este filmată și narată într-un stil curajos, autentic, de documentar-dramă, și interpretată în general de actori neprofesioniști. Câștigătoare a prestigiosului Leu de Aur la Festivalul de la Veneția, „La battaglia di Algeri” aka „The Battle of Algiers” (Bătălia pentru Alger) este unul din cele mai influente filme italiene ale anilor 1960 și își păstrează până astăzi puterea de atracție. Filmul începe cu o secvență în care omul cel mai căutat din Algeria, Ali La Point (Brahim Haggiag) și susținătorii săi cei mai apropiați, inclusiv o femeie și un copil sunt încolțiți în ascunzătoarea lor de un număr impresionant de soldați francezi – călăuziți într-acolo de o mărturie obținută prin tortură – și somați să se predea sau să moară. Pe măsură ce secundele ultimatumului se scurg, narațiunea se întoarce la începuturile lui Ali ca hoț de buzunare, apoi la cooptarea lui pentru cauza eliberării țării și la felul cum a ajuns să fie o legendă vie și un martir, și rememorează faptul că autoritățile franceze răspund revoltei populare (devenite un model pentru luptele moderne de gherilă) prin trimiterea unor trupe paramilitare de elite conduse de un comandant și tactician (Jean Martin) inflexibil. Deși Gillo Pontecorvo a fost susținut financiar de guvernul algerian – iar filmul își afișează fără echivoc atitudinea anticolonialistă -, scenele înspăimântătoare ale atrocităților și represaliilor sunt în mod meritoriu prezentate imparțial, descriind costurile umane enorme de ambele părți. Un tur de forță remarcabil din acest punct de vedere este secvența plină de suspans în care femeile din casbah-ul Algerului se strecoară prin punctele de control și pun bombe artizanale în diferite locuri – o sală de aeroport, un bar -, în care adolescenți francezi fără griji se bâțâie pe cântece pop, îndreptându-se fără să știe spre un sfârșit tragic. Muzica superbă, profund emoționantă, a fost compusă de Gillo Pontecorvo însuși impreună cu celebrul Ennio Morricone. (Angela Errigo, scriitoare și jurnalistă radio, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 8,1

De Tweeling – Gemenele (2002) – filme online


Closely Watched Trains – Trenuri bine păzite (1966) – filme online

$
0
0

This image has no alt text

Un premiu Oscar, o nominalizare Globul de Aur, 2 nominalizări BAFTA.

Cu umorul său dulce-amar, simțul de observație binevoitor și umanismul trist și totuși cald, “Trenuri bine păzite” este pe deplin reprezentativ pentru Noul Val ceh. A fost primul film de lung metraj al lui Jiří Menzel, adaptat, ca multe dintre lucrările sale, după un text al romancierului ceh Bohumil Hrabal. Relația dintre regizor și scriitor, care au scris scenariul împreună, a fost extraordinar de strânsă și de cordială – Menzel, primind Oscarul pentru cel mai bun film străin, i-a atribuit tot meritul romancierului, în timp ce Hrabal a susținut întotdeauna că preferă filmul în detrimentul cărții. “Trenuri bine păzite” își țese povestea în jurul unui subiect etern favorit – educația sentimentală a adolescentului timid și sensibil. Miloš (Václav Neckár), cu ochii larg deschiși și privirea uimită amintind adesea de Buster Keaton, este înduioșător de mândru de noua sa uniformă de impiegat, care îi va permite “să stea pe peron și să evite munca grea”. Îndrăgostit până peste cap de o tânără conductoare drăguță de pe un tren local, Miloš cade în disperare atunci când nervozitatea îl împiedică să-și îndeplinească visul de iubire alături de ea. Modelul său este un coleg mai în vârstă, cinicul și afemeiatul Hubička (Josef Somr), care, atunci când nu e ocupat cu subminarea autorității, aleargă după orice fustă care îi iese în cale. Povestea aceasta – fie ea și narată într-un stil proaspăt și antrenant – ar părea convențională, dacă n-ar interveni cadrul în care se desfășoară evenimentele: o stație de cale ferată somnoroasă, izolată, din timpul ultimilor ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial. Războiul, prezent dintotdeauna, deși inițial aproape complet ignorat, ajunge treptat să umbrească întâmplările zilnice, complicând și făcând mai tragică soarta lui Miloš. Abordând această perioadă (descrisă de obicei în filmele mai vechi drept o epocă de lupte eroice împotriva ocupației germane) dintr-o perspectivă oblică, ironică, Menzel a intenționat să deconstruiască mitul eroic al războiului. “Trenuri bine păzite” nu ne prezintă eroi: Hubička, de pildă, este mult mai interesat de cuceririle sale amoroase decât de ajutorul pe care îl poate da Rezistenței, iar Miloš se implică în susținerea cauzei mai mult din întâmplare. La fel, nimeni nu e demonizat: un grup de soldați germani, privind cu nostalgie cârdul de infirmiere drăguțe dintr-un tren special, nu par niște monștri fasciști aroganți, ci niște băieți rătăciți, măcinați de dorul de casă, în timp ce colaboraționistul, consilierul Zednicek (Vlastimil Brodský), e mai degrabă prost decât viclean, și Menzel îi acompaniază apariția pe ecran cu o muzică pompoasă care ridiculizează pretențiile sale de iubitor al lui Wagner. O privire cu coada ochiului la dominația sovietică a Cehoslovaciei nu devine nici o clipă insistentă, dar trebuie să fi fost remarcată de public la vremea respectivă. Spiritul “Bravului soldat Švejk”, întruchipare a geniului ceh, – contestarea autorității cu un zâmbet și insolența cam neroadă – plutește deasupra filmului, foarte vizibil, de pildă, pe chipurile impenetrabile cu care personalul gării răspunde la explicația lui Zednicek cum că marea retragere a armatelor Wehrmachtului este de fapt o tactică magistrală de a-și asigura victoria. Ca și romanul clasic al lui Hrabal, filmul îmbină comedia, tragedia și farsa, erotismul și satira, naturalismul și absurdul, într-un tot profund unic și atrăgător. Iar Menzel s-a lăsat condus de către scriitor să nu atenueze finalul tragic al romanului. (Philip Kemp, scriitor și istoric de film, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 7,8

Idi i smotri – Vino să vezi (1985) – filme online

$
0
0

This image has no alt text

Suntem în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Belorusia, lângă granița polonă. Un băiat (Aleksey Kravchenko) pleacă din satul său pentru a se alătura partizanilor. Pierzându-se la un moment dat de grupul său, Alexei se întoarce singur acasă, dar își găsește satul măcelărit și cadavrele trântite unul peste altul în spatele unei case. Pierdut, singur și asurzit, pentru Alexei lucrurile nu mai au cum să se îndrepte. Nici un alt film nu se poate compara cu „Idi i smotri” aka „Come and See” (Du-te și vezi) în descrierea neobodită a coșmarului războiului. Nu există o poveste propriu-zisă, ci doar aventura picarescă terifiantă a băiatului care colindă prin regiune și dă peste întâmplări unele mai oribile decât altele. Nu există nicio faptă eroică, niciun sacrificiu, nicio chemare patriotică la luptă împotriva dușmanului. Există numai moarte, brutalitate și victime la întâmplare, iar supraviețuirea este o chestiune de pur accident, o glumă crudă. Vă întrebați probabil de ce ar trebui să vedeți filmul acesta. Răspunsul rezidă în siguranța cu care Elem Klimov își controlează filmul și, deci, publicul. Tablouri ireale și totuși ciudat de familiare. Explozii bizare de vizionarism care ne iau răsuflarea – un partizan face din noroi, bețe și o uniformă nazistă, un soi de păpușă, pe care o grămadă de văduve și mame îndurerate o sfâșie într-un gest de violență primitivă cathartică; câmpul luminat de focurile de recunoaștere ale naziștilor, de care băiatul scapă numai ascunzându-se după o vacă, pentru care doi partizani se certaseră mai înainte ca posibilă rezervă de hrană. Evenimentele se succedă ca în vis. Sunt momente în care filmul adoptă perspectiva lui Alexei și atunci toate sunetele se transformă într-un ecou gol, îndepărtat, reproducând ceea ce aude băiatul când bombele explodează în jur. Majoritatea filmelor de război pretind a fi antirăzboinice, dar împacă și capra, și varza complăcându-se în a ne descrie eroismul entuziast al unor luptători capabili. „Idi i smotri” aka „Come and See” nu oferă nici un fel de alinare, ci ne arată că în război există numai victime. (Adisakdi Tantimedh, scriitor și cineast, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)

IMDB : 8,3

Dad’s Army (2016) – filme online subtitrate

Aleksandra – Alexandra (2007) – filme online

M.A.S.H. (1970) – filme online

$
0
0

Categories:

Tags:

Un premiu şi 4 nominalizări Oscar, un premiu şi 3 nominalizări Globul de Aur, un premiu şi 4 nominalizări BAFTA, un premiu Cannes. N-a durat mult până când originalitatea comediei „M*A*S*H” a lui Robert Altman a părut aproape demodată în … Continue reading

(Read more...)

Viewing all 345 articles
Browse latest View live